Campanie electorală pe muzică... by Jennifer Rush

Încă puţin şi se termină toată nebunia cu votarea, cu atacurile unora asupra altora şi îi voi vedea pe mai bravii mei colegi redevenind "în presa verticală", ca şi când nu ar fi atacat niciodată pe nimeni la comandă. Din păcate pentru ei, eu nu uit şi nu iert niciodată şi aici mă refer la cei care s-au apucat să scrie la comanda unui libidinos din vestul Văii Jiului despre soţul meu, de parcă el ar fi candidat la Preşedinţia României. Dar timpul trece, roata se învârte şi va veni şi vremea lor... eu pot aştepta destul...

Nu am postat toate răutăţile de care am avut parte fiindcă mi-am înăbuşit toate frustrările aproape în fiecare seară jucând FarmVille şi ascultând la maxim Jennifer Rush, dacă eram prea obosită după un război cu Zuzu, care mă învinge de fiecare dată.

Mai am mâine, când în mod clar vor curge plângerile referitoare la turismul electoral al PSD-ului, PDL-ului sau mai ştiu cărui partid. Resmeriţă et comp. îşi va da din nou în stambă, înjurând ziariştii care nu vor să-i pupe dosul, punându-şi haidamacii să-i urmărească prin Vale, iar Buhăescu îşi va demonstra din nou lipsa de inteligenţă, atacându-l pe Sorin, deşi el nu are nicio funcţie publică. Dar voi supravieţui...

Cât despre mersul la vot... Da, voi merge şi îl voi vota pe Băsescu. Pentru asta trebuie să le mulţumesc unora ca Resmeriţă sau Buhăescu, care mi-au demonstrat de-a lungul anilor "cum stă treaba" cu şantajul, cu datul în judecată, cu ameninţările, cu publicarea minciunilor în ziarele care le ţin partea şamd.

About Zuzu....

Dumneaei e Zuzu, cel mai nou membru al familiei noastre. La început am vrut doar s-o salvăm de a se reprofila în meseria ingrată de scafandru pe Jiu, plănuită de şeful mamei. În timp însă, ne-am dat seama că Zuzu e... altceva. Ghiduşiile pe care le face ne înseninează viaţa, chiar dacă la început ne enerva că nu este Kyra...
Zuzu a reuşit să-şi găsească în scurt timp un loc special în inima noastră, care nu afectează în schimb imaginea Kyrei, de care ne e tare dor... De ce? Ptr că e jucăuşă, nebunatică, rea, independentă, năzuroasă iar în cazul în care păţeşte ceva este as în arta victimizării, la fel ca orice altă pisică.

Şi vei pleca... spre păgâna libertate

">

Si vei pleca, nu mai sunt femeia ta
Si vei pleca spre pagana libertate,
Dar nu uita ca ti-am fost si painea si vinul
Doamne, de-as fi o floare de-o zi
Ca florile n-au amintiri!
Si vei pleca, fiindca alta mi te vrea
Si mi te ia, ca si cum n-as fi pe lume
Cand vei pleca, ia cu tine si vesnicia
Lasa-mi decat o noapte si-atat
Sa dorm si sa-ncerc sa te uit!

Si vei pleca, vei pleca si asta-i tot
Nici nu mai pot, nici nu vreau s-aud iar vorbe
Am inteles ca iubesti o alta femeie
Nu te blestem, prea mult te-am iubit
Drum bun si sa fii fericit!

De ce imi e scris tocmai mie?
De ce sa platesc pentru doi?
De ce zeul bun al iubirii
Acum ne-a tradat pe-amandoi?
De ce te gandesti doar la tine?
De ce nu te-ntrebi ce simt eu?
De ce mai exista dreptate
Cand tu te inchini la alt zeu?

(Numai când pierdem ceea ce am avut, ne dăm seama ce valoare a avut şi cât de important a fost pentru noi. Când nu îl mai avem, ne năpădesc brusc amintirile şi ne simţim ca nişte proaste pentru lucrurile pe care am fi putut să le facem, dar nu le-am făcut din orgoliu sau din ceva ce am încercat să numim plictiseală. Se întâmplă să ne mai blestemăm şi că nu am făcut totul pentru a repara lucrurile atâta vreme cât încă se puteau repara...

Când ne dăm seama că cel pe care l-am pierdut nu se va va mai întoarce, când nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai goale şi ne simţim din ce în ce mai singure, în loc să ne uităm în oglindă şi să ne întrebăm unde am greşit noi - femeile - ne apucăm să aruncăm cu ocări la adresa altor persoane, mai puţin să ne gândim la adevăratul vinovat.

Fiecărei femei îi curg asemenea răutăţi prin vene şi recunosc că şi mie mi se întâmplă, dar sper totuşi să mă ferească Dumnezeu să mă transform în ceva ce nu vreau să devin... )

De la Sorin, ptr fiicele lui

Îmi permit "să fur" de pe blogul Irinucăi un post, care mi-a marcat soţul, post pe care acesta vrea să-l dedice fiicelor sale, pentru Cristina şi Ana, considerând că alte cuvinte ale lui către ele ar fi de prisos.

Fiica mea,

Cand vei citi aceasta scrisoare, puterile ma vor fi parasit. Sper ca n-ai sa te superi pe mine, am preferat sa evit o despartire inutila. (...) Dupa ce vei citi aceste ultime cuvinte, pleaca de acasa cateva ore. (...)

Scumpa mea, iti multumesc pentru aceste zile pe care mi le-ai daruit. Le asteptam de atata vreme, visam de atata vreme s-o cunosc pe acea femeie minunata care ai devenit. Asta e unul dintre marile mistere ale vietii de parinte, pe care l-am aflat in ultimele zile. Trebuie sa stii cum sa imbunezi clipa in care il vei intalni pe adultul in care s-a transformat copilul tau, sa inveti sa-i cedezi locul. Iarta-ma pentru toate neajunsurile din copilaria ta, de care sunt responsabil. Am facut ce m-am priceput si eu mai bine.

N-am fost indeajuns langa tine, nu atat cat ai fi dorit. As fi vrut sa iti fiu prieten, complice, confident si nu ti-am fost decat tata, insa voi fi pentru totdeauna. De acum, oriunde m-as duce, iau cu mine amintirea acestei iubiri nesfarsite, a iubirii ce-ti port. Iti amintesti de legenda aia chinezeasca, povestea atat de frumoasa, care istorisea despre virtutile razelor de luna reflectate in apa? Am gresit ca nu am crezut in ea; chiar si in privinta asta, totul nu era decat o chestiune de rabdare. Dorinta mi s-a indeplinit, caci femeia aceea, pe care speram atat de mult s-o vad reaparand in viata mea, erai tu.Te revad fetita, alergand in bratele mele.

Poate ca spun o prostie, dar asta e cel mai frumos lucru care mi s-a intamplat in viata. Nimic nu ma facea mai fericit decat hohotele tale de ras, decat mangaierile tale de copil, cu care ma primeai seara, cand veneam acasa. Stiu ca, intr-o zi, cand suferinta te va parasi, amintirile se vor reintoarce. Si mai stiu ca n-ai sa uiti niciodata visele pe care mi le povesteai cand ma asezam pe marginea patului tau. Chiar si asa, lipsind de langa tine, nu eram atat de departe pe cat credeai tu. Chiar si asa, stangaci, chiar si asa, nepriceput cum sunt, te iubesc. Nu mai vreau sa-ti cer decat un singur lucru: fagaduieste-mi ca vei fi fericita.

Tata

(MARC LEVY)

Din categoria "Lucruri ce-mi provoacă scârbă..."

De când a început campania electorală, am aflat că bărbatul meu este un "biet nefericit", un "om de casă al PDL-ului", un om care "se hrăneşte din minciună, dar care are visuri de mărire" şi se ceartă pe funcţii politice prin birturile din Uricani, în condiţiile în care dacă merge la o cafea, o face cu mine.

Credeam că nu voi scrie despre asta, dar deja m-am săturat ca un individ ce-şi spune cu aroganţă "primarul cu cele mai multe voturi din Valea Jiului" - în condiţiile în care există înregistrări că a furat la greu în campania electorală pentru primărie şi europarlamentare (şi nu de la Mitică Ciubotariu, cum i-ar place lui să creadă) - să îmi atace bărbatul în ziarul la care prestez fără a avea nici cea mai mică dovadă care să susţină spusele lui.

Acest individ - oare să-l numesc dobitoc? - se laudă cu facultatea lui de Jurnalism şi Filosofie, terminată la Spiru Haret în timpul când era tot primar, dar nu ştie cum se scrie "m-am abţinut", spre exemplu. Acest personaj îndrăzneşte să se ia de viaţa personală a familiei mele, în condiţiile în care a lui e făcută varză.

Oare a uitat când minerii de la Uricani, pe vremea când era un amărât de lăcătuş mecanic - că n-a fost în stare să facă o şcoală de ajutor de miner măcar - îl băteau cu prosopul şi palmele la funduleţul lui din ce în ce mai mare gol? A uitat oare când era bătut de fosta nevastă în birturi, pentru că îşi bea tot salariul cu gaşca lui de analfabeţi din Uricani?

El îndrăzneşte să vorbească despre moralitate, în condiţiile în care foste angajate se plâng că au fost hărţuite sexual de el? El îndrăzneşte să mă eticheteze pe mine în fel şi chip la toate emisiunile televizate sau radio, în condiţiile în care stă cu o fostă prostituată a unui om de afaceri aflat în topul milionarilor? Oare Măria Sa, care ştie tot ce mişcă, are idee că individa asta cu şapte clase - care şi-a cumpărat BAC-ul anul ăsta tam-nisam fără a face şcoală, dar a fost angajată ani la rând poliţistă comunitară - îşi petrece veacul pe la Number One în Petrila, lingându-se cu unul mai înalt şi mai negricios la faţă, subordonat de-al lui? Sau i-o dă în grijă, când el nu mai face faţă?

Din cauza unui individ de teapa lui, înclin să cred că până şi Gigi Becali cu oile lui ar merita să fie votat primar la Uricani. Dacă acest sfertodoct este susţinut până în pânzele albe de PSD, atunci să se ducă la fund cu el cu tot.

Pe această cale, la următoarea emisiune în care individul acesta va mai ataca familia mea, anunţ că voi face plângere la CNA - întrucât pe ai noştri moderatori îi doare la un sfert de metru mai jos de cot de "prostia" numită deontologie - şi sper să primească cea mai usturătoare amendă din viaţa lor, amendă care să le şi închidă prăvăliile, că şi aşa nu sunt în stare să-şi plătească salariaţii cu lunile.

De ce cred eu în SARS?

Zilele trecute vorbeam cu un prieten - un bun si nebun ziarist din Bucharest - despre Search and Rescue Service (SARS) şi nu înţelegea cum eu, care mi-am luat atâtea ţepe la viaţa mea, susţin un asemenea proiect. După care, concluzia lui finală a fost: dacă tu ai încredere în el, atunci şi eu am.:).

De ce cred eu în SARS? Cred cu toată inima în SARS, poate mai mult decât în proiectele mele personale fiindcă în SARS sunt oameni deosebiţi, numai unul şi unul, care au făcut istorie pe domeniile lor. Îi pomenesc aici pe dr. Popa - datorită căruia s-a înfiinţat SMURD-ul în judeţul nostru, pe Myke (dr. Preda) care este unul dintre cei mai buni medici de urgenţă, dar care a şi construit ARO-ul SARS-ului cap coadă. Mai sunt prof. Popa, de la Bucureşti, împreună cu soţia sa, Neli, doi oameni deosebiţi care vor fi tineri mereu. Îl menţionez şi pe Liviu Ionescu, şeful Centrului de Educare Canină din Craiova, care are câini de salvare foarte valoroşi. Mai este şi nea Nicu, directorul Crucii Roşii Ilfov, care ne-a nenorocit cu fluierul lui prin care anunţa modificările de program... (apropos, nea Nicu, tronul dvs sculptat de Haidu cu drujba încă vă mai aşteaptă pe veranda cabanei).

Şi, nu în ultimul rând, cred în SARS cu tărie pentru că unul dintre membrii fondatori şi buni profesionişti pe căutare-salvare montană este bărbatul meu.

Cred în SARS şi îi iubesc pe oamenii care fac parte din el, fiind sigură că, atâta vreme cât vor fi ei la cârmă, politicul, proştii şi incompetenţii nu au ce căuta.

Chiar şi pentru mine...

"Timpul trece. Chiar şi atunci când pare imposibil. Chiar şi atunci când fiecare bătaie a ceasului doare la fel ca pulsul sângelui sub o vânătaie. Trece neregulat, cu rătăciri ciudate şi pauze tărăgănate, dar trece. Chiar şi pentru mine".